Aktaa Patricia Vanesa - printesa intre ingerasi
ma numesc Delia Scorte , sunt din Oradea si sunt mamica unui ingeras ridicat la cer de 6 luni si jumatate .As vrea sa trag si eu un semnal de alarma in ceea ce priveste sistemul medical din Romania , felul in care inteleg unii medici sa isi exercite profesia in scopul tratarii pacientilor si consecintele comportamentului inadecvat al unor medici.De unul dintre acesti medici a avut parte si fetita mea in varsta de 5 ani, 7 luni si 12 zile, Patricia Vanesa ,un suflet bland ridicat la cer fara voia ei dar fortata de un medic indiferent si incompetent.
Totul a inceput in seara zilei de vineri,21.05.2010, seara in care cumnata mea isi serba ziua de nastere si de nume.Invitati fiind,am mers impreuna cu sotul meu si fetita noastra,Patricia Vanesa,acasa la cumnata mea.Acolo, printre altele,majoritatea celor prezenti am consumat dintr-o prajitura gatita in casa, un cremsnit.Aflasem ca in acea zi baietelul cumnatei mele fusese dus la Sectia de Boli Infectioase a Spitalului De Pneumoftiziologie din Oradea cu salvarea si fusese diagnosticat cu enterocolita si ca de asemenea fusese chemata ambulanta in acea zi pt cumnata mea,ulterior comunicandu-i-se ca a avut o cadere de calciu care a provocat lesinul.
In cursul noptii care a urmat eu am inceput sa am scaune diareice in mod repetat si catre dimineata si stari de voma.Fetita s-a trezit in jurul orei 05.30 si a acuzat dureri de gat si de burtica.Am constatat ca are si ea scaun diareic si am imbracat-o sa o duca sotul meu la urgenta la Spitalul Clinic Municipal “Dr. Gavril Curteanu”, cunoscut in plan local sub denumirea de Spitalul de copii.Ajuns acolo, sotul meu a comunicat medicilor ca si mama copilului prezinta aceleasi simtome, la fel ca si inca 2 membri ai familiei, iar acestia au recomandat internarea fetitei impreuna cu mama la Sectia de Boli Infectioase a Spitalului de Pneumoftiziologie din Oradea, cunoscut in plan local ca fiind Spitalul de boli infectioase..Am fost internata eu in acest spital in dimineata zilei de sambata,22.05.2010 impreuna cu cumnata si cumnatul meu iar sotul meu s-a deplasat la Spitalul de copii pt a o aduce si pe fetita mea si pe baiatul cumnatei mele la Spitalul de Boli infectioase , asa cum ii fusese recomandat de medici.
Ajuns la biroul de internare , a fost nevoit sa astepte mai mult de o ora pana cand a venit medicul de garda,Ildiko Lenard sa imi interneze fetita, chiar daca sotul meu i-a comunicat acesteia ca starea copilului este alterata,copilul vomitand continuu.Ba mai mult,a fost chiar certat de doctorita, acesta fiind furioasa datorita faptului ca sotul meu a cautat-o prin spital si a chemat-o sa faca internarea.L-a repezit spunandu-i:"Ce tot umbli dupa mine?Am eu altceva de facut.Vrei sa chem politia?"Nu cred ca acesta este raspunsul pe care trebuie sa il primesca un parinte in momentul in care ii cere medicului de garda sa interneze un copil pt ca starea acestuia este extrem de alterata.
Intr-un final a fost adusa fetita cu mine in salon, i-a fost administrata si ei o perfuzie si injectii cu calmante si am fost diagnosticati cu toxinfectie alimentara toti cei 10 membri a familiei care am fost internati pana la final.Imi daduse d-na doctor Calinescu 2 retete sa mergem sa ne cumparam medicamente si de asemena am primit cate 2 recipiente in care sa recoltam probe de scaun.Atat.Nu ni s-a luat sange pt analiza si in afara de glucoza,ampicilina,scobutil si solutie ringer nu ni s-a mai dat nimic.Pe reteta erau trecute cateva saruri si calmante .Nici d-na doctor Lenard Ildiko, cea care a preluat garda de la Georgeta Calinescu , nu a considerat ca e nevoie sa dispuna recoltarea sangelui pentru analiza sau a altor analize in afara de cea de scaun si nici nu a considerat ca ar trebui un alt tratament decat cel prescris de d-na Calinescu.Noaptea a trecut greu , avand si eu si fetita stari diareice repetate, stari de voma si temperatura.
A doua zi, duminica, in 23.05.2010 ni s-a permis sa mancam cate ceva.Am primit de la spital gris prajit , o supa cu gris de morcovi , orez alb si ni s-a permis sa mancam de asemenea banane si paine cu iaurt simplu.I-am dat si fetitei , a mancat destul de bine si dupa masa dadea semne ca e mai bine, fiind mai vioaie fata de sambata cand a dormit aproape toata ziua.Venise si mama mea de dimineata la spital si hotarase sa ramana cu noi peste noapte dupa ce aflase ca trecuseram greu peste noapte si ca asistenta venise doar de 2 ori in acea noapte sa ne ajute, iar doctorita deloc.
Cosmarul a inceput intre ora 21 si 22 , cand fetita a inceput sa aiba frisoane puternice dintr-o data.Mama a fugit sa caute un cadru medical sa il cheme la fetita, eu am ramas cu ea in salon.Am acoperit-o cu 3 paturi si m-am pus langa ea in pat sa o tin in brate sa se incalzeasca.S-a reintors mama dupa aproximativ 10 minute si mi-a spus ca nu gaseste pe nimeni si merge din nou sa mai caute.In acest timp fetita continua sa aiba frisoane puternice.Dupa alte aproximativ 10 minute s-a reintors mama in salon insotita de asistenta.A vazut si aceasta starea in care era fetita si mama i-a cerut acesteia sa ii aduca flacoane cu apa calda sa ii puna sub paturi pt a se incalzi.Aceasta era procedura care se aplica in aceste cazuri in Spitalul de boli contagioase , procedura pe care o cunoscusem inca de la internare , cand la fel avusesem eu frisoane puternice.Pana sa fie aduse flacoanele respective,a mai durat inca 15-20 minute, asistenta scuzandu-se ca a trebuit sa mearga la bucataria spitalului, sa incalzeasca apa in oale ,sa o toarne in flacoane si sa o aduca in salon.I-a pus flacoanele sub patura si a plecat..Intre acest timp Patricia a trecut de la frisoanele acelea puternice la stare febrila.S-a dus mama din nou dupa asistenta care a venit dupa vreo 5 minute.I-am cerut un termometru si i-am spus ca fetita are temperatura.Asistenta a plecat si dupa alte cateva minute si-a facut aparitia si medicul de garda, Georgeta Calinescu, vizibil deranjata de faptul ca a fost nevoita sa vina in salon sa vada despre ce e vorba.Patri avea temperatura si gemea.D-na doctor mi-a intins o jumatate de pastila de algocalmin si mi-a spus pe un ton rautacios :”Eu inteleg ca e copil , dar te rog sa o potolesti sa nu mai faca galagie pt ca voi fi nevoita sa mut pacientii in alt salon sa poata dormi”.(Se referea la o doamna si la baietelul acesteia care era internat cu noi in salon.)Si inainte sa inchida usa salonului mi-a atras atentia sa sting becul in salon, l-a si stins d-na doctor si a iesit.L-am aprins inapoi dupa plecarea dansei si atunci a venit si asistenta cu termometrul pe care i-l cerusem.I-am luat temperatura fetitei.Avea 39 si un pic.Totodata i-am zis asistentei ca fetita delireaza pt ca in timp ce o leganam si ii cantam mi-a spus dintr-o data “nu mai canta” si nu am mai cantat dar am continuat sa o leagan pana cand mi-a spus Patri “ nu ma mai legana”.M-am oprit si din leganat si Patri mi-a spus din nou “nu mai canta”.i-am raspuns ca nu mai cant.Mi-a zis din nou “nu ma mai legana”.I-am raspuns din nou ca nu o mai leagan ci doar o tin in brate si in acel moment m-am gandit ca delireaza.I-am tot luat temperatura si vedeam ca aceasta creste tot mai mult.Ajunsese la 40 si ceva.S-a dus asistenta si a revenit cu o injectie in care avea algocalmin si cu doctorita care era si acum vizibil iritata de deranjul la care era supusa prin faptul ca trebuia sa vina in salon.Asistenta i-a administrat injectia si noi(eu si mama mea) i-am spus d-nei doctor ca fetitei ii tot creste temperatura si deja are 41.S-a enervat f tare pe noi si ne-a spus sa lasam termometrul sa nu i-l mai punem Patriciei ca” numa' ne isterizam daca vedem ce temperatura are” si ne-a spus ca” temperatura se ia cu dosul palmei pus pe gatul fetitei”.Incepusem si eu sa am frisoane puternice si mi-a fost administrat si mie un algocalmin injectabil si mi s-a pus o perfuzie..Si inainte sa iasa din salon a tipat din nou ca ne-a spus sa stingem becul la salon.Mama a reaprins becul si s-a dus in celalalt salon sa o cheme pe cumnata mea sa o ajute pt ca nu putea sa aiba grija si de mine si de fetita .
S-a intors asistenta in salon si i-a spus mama ca fetita are temperatura 42 deja si nu i-a scazut ci i-a crescut temperatura.Deja fetita de ceva timp nu mai avea reactii ci doar era in starea aceea somnolenta.A intrebat-o pe asistenta daca nu ar trebui sa ii administreze Patriciei fenobarbital iar asistenta i-a raspuns ca acela se administreaza atunci cand intra in convulsii.(Oare nu trebuia prevenit sa se ajunga sa intre in convulsii?Trebuia asteptat sa intre si apoi sa se ia masuri?)A venit si doctorita apoi care i-a zis mamei sa o impacheteze in comprese cu apa .Mama a luat bucatile de material si s-a dus la chiuveta din salon sa le ude, moment in care doctorita a strigat la ea :”Ti-am spus sa pui comprese cu apa statuta.Nu auziti ce spun?”(de parca am fi avut de unde lua apa statuta, chiar daca ar fi zis inainte, desi nu specificase acest amanunt).Au impachetat fetita in comprese d-na care era cu noi in salon internata, mama, cumnata mea si asistenta.Doctorita i-a spus cumnatei mele ca nu are ce cauta la noi in salon si sa plece la ea in salon.Mama a incercat sa ii explice d-nei doctor ca ea o chemase pt ca nu se descurca cu amandoua , eu fiind in pat cu perfuzia in mana.I-a raspuns mamei ca acolo e asistenta si nu e nevoie si de cumnata mea.Vazand ca fetita are temperatura de 42 (atat era maxim cat putea indica termometrul)si eu 39 , au plecat ambele(asistenta si doctorita) si a revenit asistenta si ne-a administrat si mie si fetitei cate o injectie cu hidrocortizon , injectie in urma caruia ne-a scazut temperatura.D-na doctor ne-a spus ca e bine ca a facut asa febra pt ca e semn ca organismul lupta cu boala.Dupa ce i-a scazut temperatura,mama,ajutata de doamna care era cu noi in salon si de cumnata mea i-au dat fetitei bluzita de pijama jos deoarece era toata uda si i-a dat alta uscata , mutand-o totodata in alt pat curat(si patul ei era tot ud)Fiind despachetata din compresele ce le avea pe picioare, am observat niste pete vinete-albastrui pe piciorute..Dupa ce a fost schimbata si mutata, am incercat sa comunicam cu ea si am observat ca nu raspunde la intrebari, nu schiteaza nici un gest, ci doar sta ca si cum ar dormi extenuata de temperatura acea imensa.A venit doctorita in salon si am intrebat-o ce are fetita de nu reactioneaza in nici un fel.Noi ne gandeam ca e somnoroasa.Am intrebat-o de asemenea de ce i-au aparut petele acelea pe corp.A venit,le-a privit si ne-a spus ca au iesit toxinele din organism si a plecat.S-a intors dupa cateva minute cu un domn doctor care a venit la fetita, i-a verificat reflexele inchizandu-i si deschizandu-i pleoapele, s-a uitat la petele albastrui de pe picioruse si au iesit din salon.S-a reintors asistenta dupa cateva clipe si ne-a spus ca probabil va fi transferata la Spitalul de Copii dar sa nu ne facem griji ca nu e nimic grav.Am impachetat repede lucrurile pe care le aveam acolo si am asteptat.A venit d-na Calinescu in salon si vazandu-ma pregatita de plecare ,mi-a spus pe un ton dispretuitor:”Da' tu unde pleci? - Pai am inteles ca ne transfera ,am raspuns eu si ea a continuat pe acelasi ton dispretuitor:”Pe ea(adica pe fetita)o transfera,nu pe tine.Tu stai aici ca ai de facut un tratament.”Mi s-au umplut ochii de lacrimi si am intrebat-o “Daca ati fi in locul meu,sa va vedeti copilul in starea in care e copilul meu acum, d-voastra ati ramane?L-ati lasa sa plece singur si ati ramane aici?S-a uitat cu o privire plictisita la mine si mi-a raspuns :”Fa ce vrei!”Era ora 2 fara vreo 15 minute noaptea.
A sosit imediat echipajul de pe ambulanta si vazand fetita ,medicul de pe ambulanta a intrebat-o pe doamna Calinescu pe un ton revoltat:”Dar asa ne-o dati?Fara nimic pe ea?Nu are perfuzie,nu are masca de oxigen,nu are nimic pe ea.”.Georgeta Calinescu s-a rezumat la a ridica tonul la echipa de pe ambulanta,spunandu-le :”V-am spus sa aduceti ceva in care s-o transportati.Acuma bagati-o intr-o patura si duceti-o asa.”Am coborat si eu si mama impreuna cu echipajul de pe ambalanta.Ajunsi la masina au conectat-o imediat pe Patri la aparate,i-au pus masca de oxigen si perfuzie dupa care am pornit spre Spitalul de copii.In drum spre spital,am fost martora la discutia dintre medicul de pe ambulanta si asistenta care citea de pe foaia de transfer ceea ce i-a fost administrat Patriciei.Din mimica fetei am inteles ca ceea ce i-a fost administrat (pomenea de scobutil)era egal cu 0.Am ajuns f repede la Spitalul de copii unde ne astepta toata lumea(receptionera,liftierul,echipa ATI).Nu mi-am dat seama cat de grava este situatia decat atunci cand o domnisoara asistenta m-a chemat sa ii dau unele informatii legate de Patri(informatii pe care ti le solicita la internare).Am vazut-o ca scrie la diagnostic “coma encefalitica”M-am uitat ingrozita si am crezut ca e o greseala si am intrebat-o “Dar e in coma?”M-a privit lung si mi-a raspuns “Da”.Am simtit ca se prabuseste tot spitalul peste mine,am simtit ca mintea mea o ia razna, am simtit ca innebunesc.L-am sunat pe sotul meu(era 2 noaptea )si i-am spus “fetita e in coma”.L-am auzit tipand si apoi inchizand telefonul.In cateva minute l-am vazut intrand pe coridorul spitalului.A venit la mine si mi-a spus sa stau linistita pt ca am inteles eu gresit,fetita nu e in coma pt ca intrebase el pe nu stiu cine si ii spusese ca nu e in coma.Nu ne-a lasat sa stam nici in incaperea in care era Patri,nici la geamul incaperii.Ne-au spus sa stam intr-o incapere alaturata care comunica printr-un culoar cu incaperea in care era fetita, doar ca nu vedem patul pe care statea ci doar aparatele.Eram eu,mami si sotul meu.Ne-au rugat sa ii lasam sa isi faca treaba.A venit o asistenta si mi-a pus o perfuzie.Ne-am conformat si am stat cuminti acolo gandindu-ne ca daca ii mai deranjam nu se vor putea ocupa de Patri.Dupa un timp au venit doamna doctor si inca o doamna sa ne comunice care este starea fetitei.Ne-a spus ca Patri a mea este intr-o stare nu critica ci extrem de critica, ca plamanii nu ii mai functioneaza si trebuie ajutata de aparate sa poata respira, ca ficatul nu mai functioneaza, ca nu mai functioneaza creierul, ca sangele nu I se mai coaguleaza si ca urmatoarele 24 de ore vor fi hotaratoare pt evolutia ei.Ne-au spus ca s-ar putea chiar si sa decedeze si ca in acest moment sansele de supravietuire a Patriciei sunt de 5%.A spus sa era bine daca o aduceam mai repede si ca in acest moment este in coma de gradul III.Am crezut ca innebunesc la auzul acelor cuvinte,mi-am repetat continuu ca nu se poate sa lase D-zeu sa se intample asa ceva.Mi-au spus sa ma linistesc daca vreau sa o ajut,pt ca starea mea i-o transmit ei.Mi-am impus sa ma linistesc si repetam continuu , obsesiv chiar “Isi va reveni.O sa vedeti ca isi va reveni.Stiu ca isi va reveni.Simt eu ca isi va reveni.Trebuie sa avem incredere.”I-am spus mamei mele sa mearga acasa sa se odihneasca pt ca maine va trebui sa stam cu schimbul cu Patri si sa nu fie asa obosita.A plecat, eu am ramas cu sotul meu in salonul respectiv.Au trecut cateva ore(aveam sa constat ca 3 ore trecusera) si usa salonului s-a deschis.A intrat doamna doctor si privindu-i fata si vazand cum isi freaca mainile am stiut ca ceva rau s-a intamplat.Ne-a spus “Imi pare rau.Am facut tot ce-am putut pentru ea, dar din pacate a decedat”.Imi doream sa mor in clipa aceea, imi doream sa ma trezesc si sa imi dau seama ca a fost doar un vis urat, dar cosmarul devenise realitate.Am urlat cat am putut, il vedeam pe sotul meu tavalindu-se pe jos si urland si el,o vedeam pe doamna doctor cum ne priveste cu mila si nu imi venea sa cred ca e adevarat ce se intampla.. Am ingenunchiat in fata doamnei doctor si am rugat-o sa mai incerce sa o resusciteze.Mi-a spus ca au resuscitat-o aproape 1 ora si nu mai are rost.Am implorat-o sa mai incerce.In fata mea a inceput din nou resuscitarea.Ne-au spus ca daca o aduceam mai repede o puteau salva.Imi priveam copila cum zacea fara sa aiba nici o reactie pe patul acela.Mi se parea atat de obosita dupa toata lupta aceasta si eu o rugam sa nu plece, sa ramana cu mamica ei.Si fetita mea s-a dus.A luptat 7 ore sa ramana in viata si acum era mult prea obosita sa se mai poata intoarce.Am sunat-o pe mama sa vina repede inapoi la spital.Imi amintesc cu groaza clipele acelea de cosmar care ma urmaresc si acum si in fiecare zi, vad si acum disperarea noastra a tuturor.Imi amintesc faptul ca plangeau impreuna cu noi si doamna doctor si doamnele asistente si personalul care era acolo.O doamna i-a aprins o lumanare si a incercat sa ma imbarbateze , sa ma consoleze.Dar nu mai exista nici un cuvant care putea sa imi aduca o farama de alinare.
Am ramas langa fetita mea si ii priveam trupusorul care acum zacea fara viata si incercam sa fac ceva sa se termine cosmarul.Eram convinsa ca nu poate fi adevarat si sigur e un vis urat.Nu concepeam ca poate pleca dintre noi atat de repede .In jurul orei 8 ne-au spus ca trebuie sa o duca la morga.Ne-am hotarat pe loc ca nu putem sa lasam lucrurile sa se termine asa, ca cineva trebuie sa raspunda pentru moartea prematura si fulgeratoare a copilei noastre.
Am anuntat televiziunile si presa,si am sunat avocatul hotarati sa ii dam in judecata pe cei care se fac raspunzatori de moartea ei. Ne-am intors la Spitalul de boli infectioase impreuna cu avocatul si cu presa si televiziunile.Sotul meu a mers impreuna cu avocatul nostru ,dl Bogdan Mester,la d-na Calinescu sa ii ceara fisa de observatie a Patriciei.La vederea sotului meu, Georgeta Calinescu a incercat sa se disculpe spunandu-i ca nu e vinovata cu nimic si ca fetita oricum murea, de parca ar fi avut vreo boala grava,mortala.A declarat mai apoi cu seninatate ca si daca o duceam la Los Angeles nu o mai scapa nimeni pe fetita .Ma intreb si acum cum poate un medic care e si femeie si mama sa fie atat de cruda sa poata rosti aceste cuvinte si sa le spuna senin in fata unui parinte al carui copil l-a ucis ea prin indiferenta ei,nepasarea si plictiseala de care a dat dovada pe durata internarii.Eu nu am avut puterea sa urc sa dau fata cu ea.Nu vroiam sa o mai vad in fata mea.
Luni dimineata, probele de scaun pe care fiecare pacient si le recoltase se aflau inca intr-o ladita de lemn pe coridor,unde oricine avea acces la ele.Drept dovada, unul din prietenii noastri a intrat in spital si a luat 2 dintre aceste probe pt a le duce la un laborator particular pt analiza.
Au venit pe rand la spital dl director DSP Marius Parcioaga, d-na directoare a Spitalului de boli contagioase Lucia Mihalache , d-l Budau de la DSVSA .La sosirea d-nei Mihalache, aceasta a declarat ziaristilor prezenti foarte sigura pe ea ca nu este culpa medicala.Ma intreb de unde stia atat de sigur d-na Mihalache ce se intamplase exact acolo odata ce ea venea de acasa incat sa poata declara atat de raspicat faptul ca nu e culpa medicala.Facuse ea de acasa o ancheta in ceea ce priveste evenimentele petrecute in timpul noptii?Eu cred ca a dat dovada prin acesta afirmatie de faptul ca indiferent ce se intamplase acolo,concluzia ei este ca nu e culpa medicala.Nu mai contau pt dansa evenimentele petrecute ci doar dorinta dansei de a-si apara subalternul care fortase un ingeras sa se ridice la ceruri mult prea devreme , fara voia lui si fara un motiv serios(o boala grava).
I s-a facut autopsia Patriciei iar diagnosticele care cauzat decesul au fost “soc endotoxic,insuficienta pluriorganica,toxiinfectie alimentara”.
Dupa 4 luni de cand fetita mea a plecat sa fie ingeras am primit intr-un final rezultatele analizelor probelor recoltate la autopsie,rezultate care au intarziat sa apara datorita faptului , spun ei,ca cei care se ocupau de acest dosar sunt plecati in concediu.Oricum, in acest raport pe care l-am primit dupa atata timp nu se raspundea la intrebarile esentiale ci doar ne spunea ceea ce stiam imediat dupa efectuarea autopsiei, adica doar cauzele mortii, nu si ce a determinat sa se ajunga la aceste cauze.Deci, am asteptat 4 luni ca sa aflam...nimic nou.Ma intreb ce s-ar intampla daca fiecare din cei implicati in acest caz isi iau cate o luna concediu pe rand ?Cate luni va stagna dosarul doar pentru ca cineva a plecat in concediu?Eu , daca plec in concediu, sunt inlocuita de cineva in acesta perioada.De ce nu sunt inlocuiti si cei care se ocupa de acest caz?Poate pentru ca moartea unui copil nevinovat nu inseamna foarte mult pentru ei?Sau poate pentru ca e indiferenta prea mare?Sau poate ca cineva doreste ca lucrurile sa stea pe loc in speranta ca ne-om plictisi noi,parintii, sa tot intrebam si doar-doar ne-om lasa pagabasi?
La fel asteptam de mai bine de 6 luni un raspuns de la Colegiul Medicilor si de aproape 6 luni un raspuns la memoriul inaintat domnului ministru al sanatatii Cseke Attila.In incercarile repetate de a obtine un raspuns de la Colegiul Medicilor, am fost informata ca in cazul fetitei mele, fiind unul mai deosebit , medicii bihoreni si-au declinat responsabilitatea pt a nu fi acuzati de partinire si au trimis dosarul Colegiului Medicilor Timis, ca apoi sa aflu tot de la ei ca de fapt, au cerut acestora doar un referat privind cazul , referat care intarzie sa apara din motive necunoscute.La fel am incercat sa obtin un raspuns in urma memoriului formulat catre dl Cseke Atilla , ministrul sanatatii.Dupa ce am fost pasata de la un departament la altul, fiecare sustinand ca au dat mai departe memoriul, mi s-a comunicat ca nu se stie exact ce s-a intamplat pt ca s-a schimbat directorul departamentului respectiv si acesta nu are la cunostinta actiunile predecesorului sau si ar fi bine sa revin din nou in cateva zile pt noi lamuriri.
E revoltator faptul ca la Oradea nu s-a luat nici o masura in urma evenimentelor petrecute , nici in cazul fetitei mele , nici in cazul adolescentului ajuns la spital cu o fractura de tibie si decedat in luna februarie tot datorita indiferentei cu care a fost tratat.Sa fie asta oare pt ca dl ministru e bihorean?De ce in alte parti ale tarii(ex:Slatina, Bucuresti) autoritatile au reactionat prompt si la Oradea nu?
E dureros sa vezi cat de indifenti sunt cei care ar trebui sa apere interesele noastre, ale cetatenilor, cat de nepasatori sunt cei care ar trebui sa isi dea interesul sa se elucideze cat mai repede conditiile si cauzele exacte ale mortii Patriciei sau altor copilasi sau oameni aflati in aceesi situatie.
Pentru unii a fost doar un eveniment care poate i-a impresionat atunci,pe moment,sau poate nici atat, Pentru noi, parintii ei, familia ei e un cosmar care nu mai ia sfarsit, e un chin continuu, e ca si cum am muri in fiecare zi cat putin, e ca si cum ne-am trai moartea in rate.
Vrem ca cei care sunt raspunzatori pentru moartea fetitei mele sa raspunda pentru faptele lor, sa isi asume vina, sa fie pedepsiti pt a nu mai putea face acelasi lucru si altora.
E un medic ce a depus juramantul in care spunea ca va face tot posibilul sa salveze viata pacientilor.Ce era asa de greu sa sune la 112 si sa ne transfere la Spitalul de copii mai repede?Ce era atat de greu sa imi spuna “ia-ti copilul si du-l in alta parte “daca s-a simtit depasita de situatie?Au fost orgoliile d-nei Calinescu mai puternice.A preferat sa o lase sa zaca acolo, pe patul acela, in coma , vreo 3 ore pana cand a venit domnul acela doctor(cred ca Zaporojan in cheama) sa vada copilul si sa cheme el salvarea.
Nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat daca vineri dimineata, in 22.05.2010 acceasi doamna Georgeta Calinescu ar fi dat dovada de seriozitate cand l-a consultat pe nepotul meu, primul la care s-a manifestat toxiinfectia alimentara.Ea in schimb a tipat revoltata la cumnatul meu sa nu mai mearga toti la spital sa isi faca analizele gratis si l-a trimis acasa pe nepotul meu cu o reteta cu aceleasi saruri si calmante prescrise si cu diagnostic de enterocolita.Daca atunci punea diagnosticul corect si incerca sa gaseasca cauza toxiinfectiei,daca atunci avertiza familia in ceea ce priveste existenta unui aliment contaminat, nici unul din cei 9 nu mai ajungeam ulterior in spital si nici fetita mea nu era moarta acum.Multa lume care a incercat sa ii ia apararea doamnei Calinescu si sa puna moartea fetitei pe seama unor boli cronice inventate, facand comparatie intre evolutia bolii la nepotul meu si evolutia bolii la fetita mea , nu tin seama de faptul ca inainte de a fi transferat la Spitalul de boli infectioase , nepotul meu statuse in noaptea de vineri spre sambata cu perfuzii non-stop la spitalul de copii si beneficiase de un tratament administrat acolo care a dus la ameliorarea bolii si tratarea acesteia.Fetita mea nu a primit destule pefuzii(a primit de 2 ori sambata cate jumatate de pungulita de solutie ringer si jumatate de pungulita de glucoza, iar duminica inca o jumatate de pungulita de solutie ringer si inca jumatate de pungulita de glucoza, dupa care mi-a spus asistenta sa am grija de acea jumatate de solutie ringer care ramase pt ca e ultima pe care o au.Sambata, cand ne-au internat si am intrebat ce diagnostic ni s-a pus si care e cauza ne-a spus doamna Calinescu ca avem ghinion ca am nimerit la sfarsit de saptamana si in plus si luni este sarbatoare(Rusaliile) , deci pana marti nu se pot face nici un fel de analize sa stim exact despre ce e vorba si ca banuieste ca e vorba de salmonela.
Culmea e ca , dupa ce Patri a decedat, dupa ce am ajuns cu televiziunile si presa la spital, s-au ivit ca din senin tot felul de medicamente, la alegerea pacientului(pastila sau fiola), s-a recoltat sange sa se faca analize, s-au pus probele de scaun intr-un incubator(unde cred ca trebuiau depozitate de la inceput,nu pe hol langa chiuveta, la indemana oricui) de unde ulterior s-au trimis la analiza.Brusc nu mai era valabila regula ca daca e sarbatoare pacientii au ghinion si trebuie sa astepte sa treaca sarbatoarea sa li se faca analize.Ma intreb : e corect sa se dea tratament dupa ureche fara sa stii exact care e virusul care face probleme?E corect sa nu se recolteze probe pt analize la internare?E corect sa fie lasat un copil de 5 anisori sa zaca in coma 2-3 ore pana cand un alt medic sa vina sa vina sa il consulte mai serios si sa cheme ambulanta?Daca tot ne-a dat reteta sa mergem sa cumparam medicamente, de ce nu a putut scrie pe reteta si un antibiotic cu un spectru larg care sa acopere cat mai mult dintre infectiile care puteau fi avand in vedere ca nu s-au facut analize si nu se stia exact despre ce virus e vorba.
In apararea faimoasei de acum Georgeta Calinescu a sarit si d-na deputat PSD Sonia Draghici, fosta directoare a spitalului de boli infectioase.la congresul partidului PSD, profitand de faptul ca era presa prezenta, fara sa fie intrebata de ziaristi a deschis subiectul in ceea ce priveste cazul fetitei mele.Ceea ce aveam sa aud ca declarase doamna deputat acolo m-a oripilat.Ma acuza pe mine si familia mea ca vrem sa facem rost de niste bani de la medici pt ca acum ne-am trezit cu “macaroana taiata”.Ea sustinea ca pt noi moartea fetitei este un mare dezavantaj pt ca tatal biologic al fetei ar fi un presupus om de afaceri sirian care finanta lunar cresterea copilei cu 3000 de euro si care pusese nu stiu ce proprietati ca mostenire pe numele copilului.D-na deputat sustinea ca de fapt nu faptul ca a murit fetita ne deranjeaza ci faptul ca nu vom mai primi acei 3000 de euro in fiecare luna.Eronat, normal, fapt demonstrat cu acte de mine, acte in care se specifica faptul ca nici eu,nici fetita nu aveam absolut nici o legatura cu acel om de afaceri sirian, ca in sentinta de divort intentata fostului meu sot se specifica f clar ca nu solicit pensie alimentara si un act in care este specificat de asemenea faptul ca fostul meu sot,nefiind tatal biologic al copilului, nu are nici un drept si nici o obligatie fata de copil.Va vine sa credeti ca o femeie deputat poate sa rosteasca aceste cuvinte?Ba mai mult a invocat faptul ca vinovata de moartea Patriciei se face raspunzatoare o boala cronica (astm bronsic) si hepatita B , boli care sustine Sonia Draghici ca le avea feita.Din nou eronat :fetita nu avea nici astm bronsic , nici hepatita B,dovada fiind fisa medicala unde nicaieri nu este specificat ca ar fi suferit de astm si chiar e specificat faptul ca fetita nu are virus hepatic B.Nu ma incanta cu absolut nimic faptul ca d-na deputat a revenit ulterior si a afirmat ca a vorbit in necunostinta de cauza, nici faptul ca mi-a transmis prin intermediul jurnalistilor ca isi cere scuze.Cat de crud poti sa fii sa spui astfel de lucruri grave in niste momente cand pt noi,ca parinti, s-a sfarsit lumea dupa pierderea fetitei?Ce dovada este acesta ca esti om inainte de a fi medic?Ce dovada de profesionalism este aceasta din partea unui medic care mai e si deputat,alesul poporului?Nu ar trebui, ca deputat, sa urmareasca sa-i fie respectate drepturile omului?Sa inteleg ca fetita mea nu avea dreptul la viata din punctul dansei de vedere?
Singura concluzie pe care pot sa o trag este faptul ca trebuie sa iti fie frica sa te internezi ca nu cumva sa ajungi pe mana unui medic care in loc sa te trateze iti grabeste sfarsitul, ca organele competente care ar trebui sa pedepseasca aspru astfel de comportamente si greseli ale medicilor nu fac decat sa incerce sa musamalizeze totul si sa isi declare subalternii care au gresit nevinovati, indemnandu-i astfel sa se comporte si pe viitor la fel pt ca nu li se intampla nimic.O mustrare sau un transfer pe o perioada de cateva luni la un alt spital sau o scadere cu cateva procente a salariului intr-o luna sunt pedepse care pot compensa moartea unui copilas de 5 anisori?Nu ar trebui sa li se aplice o pedeapsa aspra (cum ar fi ridicarea dreptului de a mai profesa )din partea Colegiului Medicilor?Eu sunt convinsa ca daca ar fi pedepsiti 1-2 , ceilalti nu ar mai avea curajul sa fie atat de iresponsabili si indiferenti si ar lua munca in serios pt ca ei nu lucreaza cu obiecte ci cu oameni.Iar cei care se simt depasiti si simt ca nu pot face fata cerintelor, sa se reorinteze spre alte domenii.Nu se poate ca in 2010 un copil sa moara de la o simpla toxiinfectie alimentara(Oradea), altul sa moara pt ca si-a rupt mana(Slatina),altul pt ca si-a rupt piciorul(Oradea) si nimeni sa nu fie sanctionat pe masura gravitatii cazului.Cati ingeri mai trebuie sa moara pana cand cineva sa ia masuri drastice pentru evitarea a astfel de cazuri?
Revoltata de felul in care decurge ancheta si de felul in care au reactionat organele competente din domeniul Sanatatii, am horatat sa organizam in 12 octombrie 2010 o manifestare de protest in care sa evidentiez modul defectuos in care decurg lucrurile in cazurile de malpraxis.Astfel, am reusit sa iau legatura cu membri unor familii care au trecut printr-o tragedie asemanatoare cu a noastra si impreuna ne-am unit in lupta impotriva malpraxisului.Am ales ziua de 12 octombrie pt ca in acesta zi , Patri a mea ar fi implinit 6 anisori.Daca alti oradeni au sarbatorit in 12 octombrie ziua Oradiei, pt noi acesta zi a fost o zi de doliu in care cele in jur de 150 de persoane care ni s-au alaturat au ales sa spuna STOP INDIFERENTEI ! si STOP INCOMPETENTEI !.Am pornit intr-un mars tacit incepand din fata DSP Bihor pana in fata Tribunalului Bihor.Nimeni din partea DSP-ului nu a avut curajul sa vina sa stea de vorba cu noi, fapt care ne-a demonstrat inca o data indiferenta cu care sunt tratate aceste cazuri de culpa medicala.Au trimis doar jurnalistilor un comunicat in care spuneau ca fetita mea a beneficiat de toate serviciile medicale si nu se poate nicidecum vorbi despre culpa medicala pt ca moartea s-a datorat unei evolutii ce nu putea fi prevazuta a bolii si nu incompetenta si indiferenta cadrelor medicale au ucis-o ci doar salmonella.Si atunci , intreb din nou: Nu este aceasta pozitie a DSP-ului o incurajare a malpraxisului? Cum poate afirma ca fetita mea a beneficiat de toate serviciile medicale atata timp cat nici cele mai elementare analize nu i s-au facut la internare?Si cum sa se fi descoperit atunci gravitatea bolii ?Si cum sa se fi dat un tratament tintit din moment ce nu s-au facut analize si se dadea doar tratament dupa ureche?Noi am ales ca acest miting sa fie unul tacit, ca un moment prelung de reculegere in memoria ingerilor nostri si pt noi au vorbit doar mesajele scrise pe pancarde: UN TRIST „ LA MULTI ANI ! „ PATRI ; DREPTATE, OCHII PLANSI VOR SA TE VADA ! ;AZI AS FI IMPLINIT 6 ANISORI ... AVEAM DREPTUL LA VIATA ! ; PEDEPSITI MALPRAXISUL CORESPUNZATOR CONSECINTELOR ! ; NU MAI TINETI CAZURILE DE MALPRAXIS IN INTUNERIC ! ; JUSTITIE, DESCHIDE-TI OCHII ! ; DE CATI INGERASI MAI E NEVOIE?TREZITI-VA ! ; MALPRAXISUL – CRIMA
CARE A INDOLIAT ROMANIA ! ; MALPRAXISUL – O CRIMA NEPEDEPSITA ?! ; MALPRAXISUL – O CRIMA PT CARE IN ROMANIA NU EXISTA DECAT DREPTATE DIVINA ?! La toate aceste intrebari ale noastre, autoritatile au fost mute si surde.In ceea ce priveste cazul printesei mele, singura autoritate interesata sa faca lumina in acest caz a fost Procuratura( Parchetul ), dar din pacate si aceasta a intampinat dificultati in derulerea anchetei tot datorita organelor din domeniul Sanatatii care intarzie nejustificat sa raspunda intrebarilor.Asa cum am precizat si la protestul din 12 octombrie 2010, singura mea speranta se indreapta inspre justitie caruia ii cer sa deschida ochii si sa faca dreptate in aceste cazuri de malpraxis.De aceea am si ales sa ne asezam cu fata inspre Tribunalul Bihor la protest.Era semnul ca asteptam ca acesta sa pedepseasca vinovatii corespunzator consecintelor.
Pana atunci raman doar cu certitudinea ca din 24.05.2010 am devenit si eu mamica de ingeras.In ziua de Rusalii, D-zeu mi-a chemat fetita de 5 anisori,7 luni si 12 zile la El...si ea s-a dus.In dimineata zilei de 24.05.2010, la ora 5, flacara vietii s-a stins pt printesa mea, Patricia Vanesa ,aici pe Pamant si s-a aprins acolo,sus,in ceruri.Nu m-am putut impaca nicicum cu gandul ca n-o s-o mai pot tine in brate, ca n-o s-o mai pot saruta pe obrajori, ca de acum nu ma va mai striga nimeni "mami" cand voi ajunge acasa...M-am gandit si eu la pedeapsa suprema, am trait clipe de disperare si de deznadejde,am refuzat sa cred ca este adevarat ce se intampla, am crezut ca traiesc un cosmar continuu, am simtit cum in fiecare zi o bucatica din mine moare incet, am simtit cum traiesc o moarte lenta si chinuitoare care incepea in fiecare dimineata.Asteptam cu nerabdare venirea noptii in speranta ca ingerasul meu mi se va arata in vis, in speranta ca ii voi mai auzi glasul in vis.Imi doream sa fie vesnic noapte, sa dorm vesnic, sa imi apara mereu in vis.Si ingerasul meu imi aparea in vis, mereu cu un mesaj de transmis,mesaj pe care nu tot timpul il intelegeam.Singurul lucru pe care mi-l doream era sa merg si eu acolo unde este printesa mea, sa nu o las singura.Ma rugam Tatalui Ceresc sa-i fie mila de mine si sa ma ia si pe mine sa ma duca la copilasul meu.
Au fost zile intregi in care nu am avut puterea sa intru in camera ei sa ii vad jucarioarele si lucrusoarele pt ca de fiecare data retraiam cosmarul acelei nopti.Au fost zile in care simteam ca mi se inmoaie picioarele de fiecare data cand vedeam pe strada o fetita de varsta ei.Au fost zile in care asteptam sa se deschida usa casei si sa intre fetita mea , sa vina acasa.Au fost zile cand preferam sa traiesc intr-o lume a mea, imaginara, in care totul era bine si frumos, in care fetita mea era cu mine.Si de fiecare data realitatea m-a readus in mijlocul cosmarului vesnic pe care suntem condamnati sa il traim toti parintii care au pierdut un copilas.Un copil care si-a pierdut parintii se numeste orfan, o femeie care si-a pierdut sotul se numeste vaduva, dar o mama care si-a pierdut copilasul cum se numeste?Nu are nume, pt ca nu exista nici un cuvant care sa poata descrie o astfel de mama.M-am prabusit coplesita de durere de atatea ori si am gasit puterea de a ma ridica de fiecare data.Cine va alina suferinta din sufletul nostru?Nimeni.Cine va vindeca durerea ? Nimeni.Doar noi putem invata sa traim cu aceste sentimente si gasi puterea de a merge mai departe de dragul copilasilor nostri.Acesti ingeri merita sa li se faca dreptate.Ramane doar sa imi amintesc intotdeauna ca nu esti invins atunci cand cazi, ci doar atunci cand nu te mai ridici.Si atunci ce-mi mai ramane?Sa accept ca acum fetita mea draga, Patricia Vanesa este printesa intre ingeri si sa ma rog :
„"Dã-mi Doamne,
Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stã în putintã
si întelepciunea de a face diferenta între ele!"
Reinhold Niebuhr
Curajul de a schimba ceea ce îmi stã în putintã
si întelepciunea de a face diferenta între ele!"
Reinhold Niebuhr
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
