Pt tine, printesa mea Patricia...
Intrebari fara raspuns...
Mi-e dor de tine si ma intreb : De ce ai plecat?
Sufletul imi plange, mereu neincetat.
Te-as aduce inapoi, iti jur de as putea,
Te-as tine aproape, de inima mea.
Mi-e dor de tine si ma-ntreb : Oare ti-e mai bine ?
Caci eu as da orice, sa fiu langa tine.
Prin zambete curate, sufletu` sa-mi alini,
Caci viata fara tine-i un Univers cu spini.
Mi-e dor de tine si ma-ntreb : Oare tu simti la fel ?
Oare ti-e dor de mine, in al tau sufletel ?
As vrea macar o clipa, sa te pot vedea,
Sa mai alin un pic, din durerea grea.
Mi-e dor de tine si stiu... n-o sa te-ntorci nicicand,
Dar eu te port in suflet, in suflet si in gand.
Tu esti langa mine, si noapte si zi ,
Si mereu ma-ntreb : Cand ne vom reintalni ?
Durere si speranta
Pamantul s-a deschis ca un abis,
Ce-ar vrea sa-nghita viata mea,
Incurc prezentul cu trecutul,
Si nimeni nu ma poate ajuta...
Ca un ecou al fericirii,
In minte imi rasuna inca pasii tai,
Si un copil, vai, striga mama!
Offf Doamne, nu e glasul ei...
Si-mi amintesc si -mi este dor,
Ridic ochii spre cer usor,
De ce, Doamne, de ce ea???
Sau spune-mi TU: De ce copiii mor???
As vrea sa ma trezesc fara durere,
Sa pot s-adorm si fara lacrimi ...
Sa pot sa cred ca maine va fi bine,
Sa pot sa ma indrept iar catre Tine!
Ingerasii
Îngeraşii sunt copii
Cu-aripioare de lumină,
Parcă-s fluturi argintii
În a raiului grădină.
Nevăzuţi ei zboară lin
Şi se-ascund în nori de vată
De-a lor cântec ceru-i plin
Şi ciupesc a lunii roată.
Zâmbitori şi fericiţi
Merg şi ei acum la şcoală.
Alfabetul cel cu sfinţi
Maica bună-l ţine-n poală.
Iertare-Ţi cer
Mă rog la tine, Doamne, şi mă-nchin
Cerşind în lacrimi a Ta îndurare,
Mă iartă de păcatul meu cel mare,
Ridică-mă în sufletul divin.
Te-am acuzat cu ură-ncrâncenată
Şi socoteală Ţi-am cerut să-mi dai,
De Tine mă simţeam ameninţată
Şi Ţie îţi spuneam că milă n-ai.
Când pe furiş în pumni plângeam
Tăcerea să n-o tulbur cu suspine,
Balanţa lumii strâmbă blestemam
Şi vina toată-o aruncam spre Tine.
N-am înţeles atunci că m-ai iertat
Şi n-am ştiut ca toate au un rost,
Că planul Tău pe mine m-a schimbat,
Că m-ai întors din drumul meu anost.
Pe calea către care m-ai împins
Eu n-aş fi apucat-o niciodată.
Dojana Ta cu care m-ai atins
M-a preschimbat în altceva pe dată.
Acum sunt a Ta fiică, acum eşti Tatăl meu,
Căci înţeleg durerea ce astăzi m-a-nălţat.
Precum îmi dai Tu mie aşa voi fi mereu,
Oricât de greu îmi pare de-acceptat.
Şi sper în toata clipa ca să merit
Să ma ridici în slava Ta de seamă,
Să-mi întâlnesc odorul meu iubit
Ce l-ai luat din braţele-mi de mamă.
