Un altfel de 1 Martie...

A fost un altfel de Craciun , un altfel de An Nou, acum e un altfel de 1 Martie si probabil toate aceste zile cu o semnificatie aparte vor fi altfel ...Sunt doar niste zile care in acest moment mi-as dori sa nu existe.Imi amintesc cat de frumoase erau inainte de plecarea fetitei mele si ma gandesc cat sunt de triste acum.Florile, martisoarele,toate o incantau ...I-am dus si acum la cimitir martisor cu Hannah Montana, preferata ei, cu mamaruta, asa cum obisnuiam sa o alintam noi si cu o fetita ingeras, ceea ce este ea acum.Stiu ca multi ar spune ca ea este cu noi si acum, in sufletul nostru.Da, e adevarat, dar nu e acelasi lucru ca si atunci cand iti poti tine fetita in brate, cand o vezi cum se bucura de martisorul pe care tocmai i l-ai pus pe hainute, de ghioceii pe care ii tine cu drag in manute.Nu mai e nimic la fel si nu va mai fi niciodata la fel.Orice bucurie e umbrita de tristetea ce ne-a ramas pentru totdeauna in suflet de la plecarea ei.Tot ce pot spera acum e ca ea, Patricia mea , sa fie fericita acolo cu ingerasii si sa stie ca ea este cel mai frumos martisor pe care l-am avut vreodata si ca n-o sa incetam niciodata sa o iubim.
Tie , printesa mea Patricia, un 1 Martie plin de lumina!